11 – vezi sa nu…!

M-am trezit pentru a doua oara singura in patul imens. Am cautat pentru a doua oara pe sub cearsafuri, doar ca sa aflu ca Jacob iar nu este in casa. Baiatul asta are o problema. Dispare tot timpul! Am luat telefonul si am cautat in agenda numarul lui. Cand am apasat pe tasta J am realizat ca nu aveam numarul lui. Cu toate astea, imi aparu numele “Jacob Black”. Probabil ca si-a bagat singur numarul in telefonul meu. Am apelat, si am asteptat. Si am asteptat. Si am tot asteptat. Cand eram pe punctul de a inchide, cineva a raspuns.

-Da! se auzi o voce plictisita care nu era a lui Jacob.

-Aaa… As vrea sa vorbesc cu Jacob. am spus putin nesigura.

-Asteapta putin. spuse plictisita acea voce.

Hei, domnu’ Alfa, te cauta iubita! Am auzi cum striga printre hohote de ras vocea de mai devreme, doar ca acum nu mai era plictisita. Am auzit un marait extrem de amenintator, care mai mult decat sigur era Jake al meu, apoi un “pleosc” puternic rasuna din difuzorul telefonului, urmat aproape instantaneu de un “au” rasunator si un cor de hohote de ras.

-Da, Bells. Scuze, dar Quil este foarte glumet. S-a intamplat ceva?

-Ei bine, domnu’ Alfa, ai de gand sa vii azi la scoala sau ma duc singura? Si data aviatoare lasa si tu un bilet sau da-mi un mesaj cand pleci in camping. am marit la el cat de amenintator am putut.

Hei, Jake, ai probleme cu lupoaica? Am auzit alte comentarii la adresa mea, presupun.

-Sa stiti ca o sa aveti si voi probleme cu aceasta lupoaica daca nu terminati cu prostiile! am tipat la ei. Si nu e usor sa stiu ca un prieten de-ai mei se lupta cu vampirii si alearga ca nebunul prin paduri cu niste derbedei ca voi!

Cand am terminat de vorbit nu s-a mai auzit niciun sunet. Ei bine tot ce vroiam era sa vorbesc cu Jacob. Dorinta mi s-a indeplinit.

-Bells, sa nu exageram. Stim sa ne purtam singuri de grija. Pentru asta suntem facuti. Poate ar trebui sa te duci la scoala. Eu nu stiu daca o sa vin azi, si o sa am nevoie de tine ca sa imi iau temele.

Inchise inainte sa pot spune ceva. Nu aveam de ales decat sa il ascult. Pana la urma poate sa se descurce si singur. Cred. Am mancat ceva in graba, adica un corn cu ciocolata si putin lapte cu miere si m-am imbracat cu viteza luminii. Mi-am pus geanta cu carti pe umar, si am iesit ca o furtuna. Aproape am alergat spre scoala, stiind ca sunt in intarziere. De ce? Pentru ca am uitat sa selectez ziua pentru alarma de la telefon. De ce trebuie sa fie acest telefon atat de complicat?!

Am ajuns in curtea liceului, si am mers printre masinile parcate pe acolo cat de repede am putut. Am incercat sa urc scarile de piatra ale cladirii in care invatam, dar m-am izbit cu o putere uimitoare de ceva. Mai bine zis cineva, pentru ca acel ceva respira. Eram prinsa sub acea persoana. Am simtit cum sunt eliberata de greutatea care era pe mine, apoi cand am deschis ochii m-am pierdut in doua oceane verzi de smarald.

-Imi cer scuze… Nu te-am vazut… Eram grabita…

Imi puse doua degete pe buze, impiedicandu-ma sa mai vorbesc. Brusc, la atingerea lui calda, mi-am pierdut concentrarea. Singurul lucru de care mai eram constienta era el. Am inchis ochii, dar nu a mers. Buzele lui lipite de ale mele m-au facut sa imi pierd si picul de luciditate pe care il mai aveam. L-am simtit ca prin ceata cum vroia sa se traga inapoi, dar nu l-am lasat. L-am tras mai aproape de mine. Vroiam mai mult. Nu se putea sa se termine totul atat de repede. Era imposibil. L-am tras si mai aproape de mine, dar asta a fost o greseala imensa, pentru ca am cazut iar de pe cele trei scari de la intrare. De data asta eram tot sub el. Asta chiar e imposibi. E a treia oara cand cade peste mine.

-Scuze, din nou… am spus stanjenita.

-Nu mai spune asta. A fost vina mea. Acum hai sa mergem in clasa pana nu vine Jacob dupa noi… sau ne vede vreun profesor.

Am urcat impreuna scarile. Ei bine lui Jake sigur nu i-ar conveni, dar pana la urma este viata mea. Si intre mine si Jake nu este nimic special. Adica bineinteles ca il iubesc, dar ca pe un frate. Si pana la urma, si tati ma mai saruta pe buze noaptea, ca sa pot sa adorm. Dar asta nu inseamna ca se intampla si altceva nu?

I-am  indrugat niste scuze profesoarei, m-am asezat in banca, si dupa un minut sau doua m-am trezit cu o foaie de hartie in fata mea.

“De ce ai intarziat azi?“ M-am uitat mirata la cuvintele lui, la scrisul lui frumos si elegant, apoi realitatea m-a izbit in forta. Ar trebui sa inventez sau sa ii spun ca m-am certat cu Jacob si i-am luat la rost pe prietenii lui? Cu siguranta ar trebui sa inventez. Am luat un creion si am inceput sa scriu.

“A trebuit sa raman ca sa discut ceva cu tata. E foarte nemultumit de…

Foaia disparu instantaneu din fata mea. M-am uitat in sus doar ca sa dau de ochelarii profesoarei. Aceasta ne privi suparata.

-Asta faceti voi in timpul orei? Nu o sa va suparati daca o sa citesc cu voce tare conversatia voastra, nu?

Se apuca de citit fara sa mai astepte un raspuns. Hmm… Ce nepoliticos. Bine ca nu am scris ceva adevarat. Apoi mi-am adus aminte. Mi-am indreptat privirea spre banca lui Jake. Cand venise la scoala?! Sau venise inaintea mea? Cum de nu am putut sa il observ? Ei bine acum il observam. Fierbea. Iar ochii tuturor colegilor aproape ieseau din orbite. Ce era asa de interesant?

-O sa ramaneti amandoi dupa ore pentru a face curatenie in toata clasa. Femeia de serviciu va va lasa maturile si solutiile de curatat geamuri cu tot ce va mai trebuie. Iar dupa ore, eu voi veni in clasa sa va supraveghez in timp ce voi corecta niste lucrari. Ati inteles ce aveti de facut?

Of, asta mai lipsea… Stai asa! Asta era timp petrecut cu Eddy fara ca Jake sa aiba voie sa ne intrerupa!

-Da, doamna profesoara!

Am prins privirea lui Eddy care sa uita la mine ca la o extraterestra, dar nu conta. Oricum nu avea sa o faca pe profesoara sa se razgandeasca. Orele au trecut alarmant de repede. As fi vrut sa am mai mult timp, ca sa pot sa imi termin poezia. Bineinteles ca niciodata nu imi scriam poeziile pe hartie. Ele se conturau in mintea mea, iar eu le puneam pe blog. Cand am crezut ca mai am cinci minute din ora, am auzit colotelul. Dar asta insemna un singur lucru: urma sa imi ispasesc pedeapsa cu Edward. Jake imi arunca o privire confuza, dar eu i-am zambit linistitor. Nu avea de ce sa se ingrijoreze. Daca el putea vana vampiri, atunci si eu puteam sta in aceeasi camera cu Edward, stergand geamurile. L-am privit iar. Abia acum am realizat cat este de dragut… Ce ochi superbi are… Nu mai gandeam limpede. Nu mai aveam decat un gram de luciditate, care din nefericire pentru mine disparu in clipa in care i-am atins buzele. Nu m-a indepartat, asa cum credeam ca o va face. Din contra. Ma imbratisa strans. Ii simteam mainile plimbandu-se pe spatele meu. Imi simteam degetele rasucindu-i in treacat cate o suvita, si descoperindu-i trasaturile fetei… Cand brusc, se indeparta de mine deschizand geamul si iesind aproape cu tot corpul pe el. Auzeam numai pulsul sangelui in urechi. Euforia sarutului se diminua rapid, fiind inlocuita de durere. O agonie imensa punea stapanire pe mine. El este singurul baiat care ma face sa il doresc cu toata fiinta mea, si ma saruta asa doar ca sa… Usa se deschise, si am putut vedea cum piciorul profesoarei, incaltat cu o cizma cu un toc imens, isi face aparitia in clasa, urmat de restul corpului, si de celalt picior.

-Ar trebui sa fim mai atenti. Mersi. am rasuflat usurata din multe motive, desi cred ca el se gandea doar la unul.

-Eh… Nu ai pentru ce…

-Gata, gata, copii! Terminati cu vorba si apucati-va de treaba.

Am luat un prosop si solutia de sters geamuri, si m-am urcat cu grija pe o banca. Era atat de usor sa sterg geamurile astea… Ops… Am alunecat din greseala. Intr-o secunda inima a inceput sa bata nebuneste. Am inchis strans ochii, asteptandu durerea care avea sa urmeze. Dar am simtit cum doua brate s-au infasurat in jurul meu. Am deschis surprinsa ochii, doar ca sa dau de fata lui Edward la vrea 20 de centimetrii de a mea.

-Ce s-a intamplat? intreba profesoara, care intre timp venise mai aproape de noi.

-Eu… eu sunt cam indemanatica! am spus amuzata, gandindu-ma la priceperea cu care se miscasera mainile mele mai devreme, pe geamuri, si la viteza cu are au curatat ranile lui Jake… se pare ca doar picioarele astea incapatanate nu vor sa coopereze cu mine.

-Esti sigura ca esti bine? intreba profesoara din nou.

-Da, ma simt bine, multumita lui Edward. am adaugat fara sa imi dau seama de ce.

Profesoara se incrunta.

-Oh, acum intoarceti-va la treaba. Si incercati sa fiti mai atenti.

Se intoarse iar cu capul in lucrarile elevilor, iar noi ne-am terminat treaba fara alte incidente.

Cand am terminat, profesoara ne-a facut semn ca putem pleca. Am iesit pe poarta liceului, si fara sa imi dau seama, l-am luat pe Edward de mana. Am realizat ca este Edward abia cand mi-am dat seama ca temperatura mainii lui era prea scazuta in comparatie cu a lui Jake. Dar spre surprinderea mea ma simteam chiar bine. Desi mana lui imi dadea aceeasi senzatie de siguranta ca Jacob, nu imi aducea tona de amintiri din copilarie. Mergeam in liniste pe strazile aproape pustii, dar nu era incomod. Pentru mine cel putin. Nu imi placea sa palavragesc aiurea, si se pare ca nici lui Eddy. Dar a trebuit sa ne despartim, fiecare mergand spre casa lui. In seara asta trebuia sa imi fac bagajele… Si pe ale lui Jake… Avea sa fie o noapte foarte scurta…

Am deschis usa, si ma izbi un val de rasete, acompaniat de un miros delicios de mancare. Am intrat in bucatarie, si imediat rasetele incetara. Toti, mai putin Jake, se holbau la mine ca la o extraterestra, si parca asteptau sa fie dati afara in suturi.

-Hmm… Ce miroase asa de bine? am intrebat adulmecand aerul, si fara sa ii bag in seama pe cei trei baieti care inca se holbau la mine.

-Aaa… Pai Bells… Scuze ca am venit si cu baietii, dar…

-Hei, Quil, Jake trebuie sa ii dea explicatii unei fete… se ineca in hohote de ras un tip.

M-am intors spre el, si am putut vedea ca a inceput sa rada mai tare, desi se abtinea sa nu scoata vreun sunet.

-Care e problema ta? am incercat sa vorbesc calm, dar cuvintele lui au alungat orice urma de control.

-Cred ca tu. raspunse in timp ce incepeau si ceilalti sa rada.

-Atunci daca te deranjaza atat de mult prezenta mea ai face bine sa iesi din aceasta casa. am marait la el. Si Jake nu imi da explicatii. Desi acum are multe de dat. Nu e vina lui ca nu e un idiot ca si tine.

-Hai, lupoaico, am aflat de la Jacob ca tu stii despre noi. Asa ca te sfatuiesc sa ai grija cum te porti. marai el.

-Da. Stiu ce sunteti. Ce scimba asta? Cel putin tu tot idiot ai ramas. am spus pe un ton rece si am vazut ca acel cineva a inceput sa tremure.

Oare tonul meu a fost chiar atat de glaciar? Totii ochi s-au indreptat spre baiat, si nimeni nu mai radea. Cand a inceput sa tremure si mai tare, ceilalti doi baieti l-au privit pe Jake, parca asteptand.

-Nu o sa ii faci rau, Jared. Si nu o sa te lupti cu nimeni atata timp cat exista riscul de a fi vazut de o fiinta umana.

M-a uimit cat de calma era vocea lui Jake. Parca se astepta ca spusele sale sa fie luate in serios. Am privit fara sa vreau cum tipul acela, Jared, mai tremura odata, apoi cazu pe podea, pe sub masa. Se auzi un sunet de material sfasiat, apoi masa se rasturna si se rupse impreuna cu toate scaunele. Dintre aschii isi scoase capul un lup imens, gri inchis, aproape negru. Era superb. Mult mai frumos decat in forma umana.

-Fiecare aveti culoarea blanii diferita? am intrebat cu ochii atintiti pe lup. Adica pe Jared. Toata furia se evaporase cand si-a scos boticul dintre ramasitele mesei.

-Da. Imi raspunse Jake, imbratisandu-ma pe la spate. Quil – imi intoarse capul spre chiuveta, unde statea cel care imi raspunsese la telefon – are blana ciocolatie… Daca stau sa ma gandesc e o nuanta foarte apropiata de cea a ochilor tai. Paul – imi intoarse capul spre baiatul care scotocea prin frigider – are blana aurie. Este foarte frumoasa atunci cand este soare, dar complet inutila noaptea, pentru ca vampirii o pot vedea de la o posta.

-Si tu? am intrebat pentru ca pe el se omisese.

-Eu am blana de un roscat foarte inchis. De aceea alerg numai noaptea, si numai cu Jared. imi intoarse capul spre baiatul, adica lupul, care inca statea ingropat printre aschiile de lemn.

-Oh, Doamne! am tipat cat de incet am putut, dar tot s-a auzit in toata casa.

-Ce este, Bells? intreba Jacob tensionat.

-Sa nu se miste niciunul dintre voi! am marait spre ei, dar inainte sa termin de vorbit eram deja afara din bucatarie.

Am fugit la o debara micuta care era plina cu tot felul de medicamente. Am luat inca odata batista alba, imensa, si dezinfectantul pentru rani, si am zburat iar in bucatarie. Cand am intrat cu batista si sticluta de apa oxigenata, toti se holbau la mine ca prima data cand am intrat pe usa.

M-am apropiat de Jared, vrand sa ii curat zgarieturile, desi era foarte dificil pentru ca avea o blana extraordinar de deasa. A marait amenintator la mine cand am ingenunchiat langa el, dar i-am taiat-o inainte sa aiba de gand sa mai “spuna” ceva.

-Ia mai taci din gura. Se presupune ca esti curajos. Sau cumva ti-e frica de putina apa oxigenata? am intrebat curioasa.

Mai marai odata, dar se intoarse in asa fel incat sa ma pot uita la zgarieturi. Daca ramaneau ascii pe sub piele sigur nu avea sa fie bine, nici pentru un varcolac.

In timp ce ii curatam ranile lui Jared, acesta mai tresarea. Dar este baiat mare. Daca a suportat ranile alea fara niciun scheunat, atunci poate sa suporte si asta. Baietii si-au gasit de lucru. Paul inca mai scotocea prin frigider, iar Jake si Quil vorbeau. Nu puteam sa imi dau seama despre ce, indepartatul blanii captandu-mi toata atentia.

In cele din urma am terminat. Am ridicat de pe jos hainele lui Jared. Sau ce a mai ramas din ele, si le-am pus in galeata de gunoi.

-Poti sa te duci in dormitor. Gasesti tu ceva care sa ti se potriveasca. spuse Jake bland.

Hmm… Va trebui sa il intreb de ce a reactionat Jared asa.

Apele s-au potolit, ca sa zic asa, si baietii au plecat fiecare la casa lor. Dar probabil ca faceau ceva ture prin inprejurimi. Am lasat gandul de-o parte, si mi-am facut un dus fierbinte. Oare de ce am impresia ca baietii astia, si mai ales Jared, ma cunosteau dinainte sa ma fi intalnit? Poate le-a spus Jake despre mine…

M-am trantit in pat, iar Jacob a plecat sa isi faca si el un dus. Maine o sa fac bagajele si Jacob o sa ma ajute sa curat bucataria.

Nu mai stiu ce s-a intamplat, decat ca am adormit cum am pus capul pe perna.