8 – colegii noi…

Alice, vorbeste mai incet. am auzit o voce soptita.
-Bine, bine, nu te enerva. Oricum Eddy doarme busteam. Ar putea veni si un tanc si el tot nu s-ar trezi.
Am ramas blocat pe prima voce. Pe a doua o stiam prea bine, uneori chiar eram satul de ea. Dar ceva imi era cunoscut la acea voce. Am ramas cu ochii inchisi, analizand.
-Hey, Edward. Trezirea, nu te mai preface atat. imi spuse micul spiridus.
-Alice, lasa-l sa doarma. sopti vocea de sirena.
-Haide, Bella. Sa cunoaste de la o posta ca trage cu urechea! Nici la spital nu poate sa se abtina. Tot timpul vrea sa afle ce gandesc cei din jurul lui. spuse Alice bosumflata.
Si avea dreptate. Nici parintii nu stiau cand dorm si cand ma prefac. Numai acest spiridus mistic stia totul despre mine, uneori chiar mai mult decat stiam eu. Dar un cuvant imi atrasese atentia. “Spital”. Brusc, ochii mei s-au deschis. M-am pierdut instantaneu in doua oceane nesfarsite de ciocolata.
-Alice, de ce este atat de… deconcentrat? intreba ingerul meu speriat.
Am auzit un chicotit.
-Probabil din cauza ca stai atat de aproape de el? raspuns Alice tot cu o intrebare, dar avea dreptate.
Ingerul se indeparta putin, dar cand am vrut sa o apuc de mana, o durere cumplita mi-a fulgerat tot antebratul, si niste fire ma trageau inapoi.
-Ce s-a intamplat? am intrebat confuz, amintindu-mi doar cum Bella se zbatea in apa inghetata din lacul acela. Ce caut aici? Unde suntem? Cat timp am fost inconstient?
-Alice, du-te jos si cheam-o pe Esme.
-Mama e aici?! am intrebat putin speriat.
Alice pleca din camera, umbland fara niciun zgomot. Si eu ma puteam furisa asa daca vroiam cu adevarat, dar nu am avut niciodata gratia si echilibrul ei.
-Imi pare rau, Edward. E numai vina mea. Ai stat inconstient trei zile. Maine te externeaza, asa ca nu vom putea sa plecam impreuna acasa, si vei lipsi luni de la scoala. Ai noroc, pentru ca o sa scapi de testul ala nenorocit de la biologie.
-Nu e nevoie sa iti ceri scuze, Bella.
Am vrut sa ma ridic, dar cele doua manute delicate ale ingerului meu ma mpinsera inapoi cu blandete, dar cu o forta de nebanuit.
-Nici sa nu te gandesti sa te ridici din patul asta pana nu vine Carlisle sa imi spuna in ce stare esti! aproape ca tipa la mine.
-E si tata aici? am intrebat socat.
-Bineinteles ca este, doar nu credeai ca o sa isi lase singurul fiu pe mana altor doctori. spuse Bella indignata. Dar ma preocupa altceva acum. spuse rosind delicat. Ma ierti pentru ca am cazut si a trebuit sa ma salvezi? nu am inteles tonul din vocea ei.
Un zambet poznas imi juca pe fata, si am vazut ca ochii ei sa marira putin. Imi veni brusc in minte o idee geniala. Aproape ca puteam sa vad cum mi se aprinde un beculet deasupra capului.
-Ce esti dispusa sa faci ca sa te iert? am inrebat-o fara nicio emotie in voce.
-Orice. raspunse aproape inainte sa termin intrebarea.
Mi-am pastrat fata serioasa, apoi i-am spus:
-Avand in vedere ca nu pot sa ma misc, sau sa vin la tine, un sarut m-ar face sa ma simt mult mai bine.
Am privit cum ochii ei se maresc de surpriza. Nu mi-a raspuns. Doar a venit spre mine, a ingenunchiat langa patul meu, si si-a unit delicat buzele cu ale mele. Nu imi puteam misca mainile, din cauza firelor, dar nici ea nu m-a atins, de teama sa nu smulga vreun fir nenorocit. Buzele noastre se miscau intr-o armonie perfecta, facandu-mi inima sa o ia la goana, si aparatul sa bipaie ca un disperat. Dar nu imi pasa. Acel contact atat de mic intre mine si Bella deja ma facea sa ma simt vindecat de toate chestiile pe care mi le-au gasit doctorii. Ne-am despartit fara chef unul de altul, iar Bella s-a asezat aproape de mine, tragand un scaun dintr-un colt al camerei.
-Sa inteleg ca sunt iertata? ma intreba cu o voce atat de inocenta, incat cred ca mi-m pierdut maxilarul pe sub pat.
La cum saruta nici nu as fi visat ca poate fi atat de inocenta. Ea imi atinse delicat barbia cu un deget, si imi inchise gura. Asta chiar este jenant.
-Da. am spus, pierzandu-ma iar in oceanele nesfarsite de ciocolata topita.
Nu stiu cat am stat privind-o, dar sunetul usii descise in graba ma facu sa tresar, rupand vraja care ma inconjura. Mama se repezi la mine, luandu-ma in brate si sufocandu-ma, iar atentia tatei fu atrasa de un ecran mare de la picioarele mele. Se uita la el cateva secunde, apoi isi indrepta atentia spre mine. Nu trebuia sa fii un geniu ca sa stii ce aparat este acela. Acela este ecranul care arata bataile inimii mele. Si in timpul sarutului o cam luase razna.
-Fiule, sa inteleg ca ai visat ceva urat? Poate un cosmar? Vrei sa imi povestesti, te rog? intreba tata, prefacandu-se ingrijorat, dar eu puteam citi zambetul ascuns in ochii lui.
-Pai, tata, cum sa iti spun…
-Cu vorbe, Edward. Cuvinte. Doar vorbim aceeasi limba. Sunt sigur ca o sa inteleg. Sa stii ca sunt destul de inteligent. ultima propozitie a dururt.
A durut foarte tare, pentru ca eram mai mult decat sigur ca stia motivul pentru care inima mea batuse in acel fel. Si daca incercam sa dreg putin povestea, cu siguranta i-as fi jignit inteligenta. Singurul raspuns ar fi sa ii spun adevarul. Si pana la urma o placea pe Bella. Alice ne pregatea deja nunta, iar mama o privea ca pe o fiica. Ce rau putea sa mi se intample? Corectie. Sa ni se intample?
-Tata, pai eu am tras o sperietura zdravana… Stii si tu… Sa ma trezesc intr-un spital nu e ceva chiar obisnuit pentru mine…
-Da, fiule, sunt sigur, dar ar trebui sa nu pui la indoiala intuitia mea. Totusi sunt trecut prin viata. Am trait si eu asemenea experiente, asa ca nu imi pune inteligenta la indoiala, ca ai sa platesti scump.
-Imi cer scuze… a… doctore Cullen…
-E in regula, Bella. Poti sa imi spui Carlisle. Cat despre tine…
-Imi pare rau, tata. Nu asta era intentia mea. Si Bella nu are nicio vina. am spus incercand sa ii protejez reputatia in fata familiei, dar cateva secunde mai tarziu mi-am dat seama ca asta era adevarul, vina fiind purtata doar de mine.
-Lasand asta la o parte, pot vorbi cu doctorul tau pentru a te externa. spuse folosind tonul de doctor si eram mai mult decat sigur ca tot ceea ce fusese mai rau trecuse.
Am ramas iar singur cu Bella in camera, parintii si Alice plecand. Eram sigur ca tata va reusi sa imi ia externarea, si mama cu Alice s-au dus sa imi faca bagajul.
-Cat e ceasul? am intrebat-o pe Bella, si aceasta se uita surprinsa la mine.
-Hmm… Este 11:35. Spuse scotand LG-ul ei dintr-un buzunar al blugilor.
-Si la cat trebuie sa plecam?
-La 12:00.
Restul minutelor au trecut atat de repede, incat nici nu stiu ce s-a mai intamplat. Stu doar ca tata a reusit sa imi obtina externarea, si asta doar pentru ca este doctor, apoi m-am trezit in microbuzul scolii, cu o Alice zambitoare si plina de entuziasm langa mine. Am ratat ceva? Ce era cu ea?
Am ajuns destul de repede acasa, sau cel putin asa mi s-a parut mie. De cand ma trezisem, timpul parca o luase razna, trecand atat de repede, incat nu aveam ocazia de a memora detaliile din jur.
M-am trezit in patul meu, imbracat in pijamale si invelit cu patura mea preferata. Dar cum ajunsesem acolo? Hmm… Parca imi amintesc vag ca tata zicea ceva de amezii temporare de scurta durata care aveau sa treaca dupa un somn bun fara medicamente si alte porcarii. M-am cufundat incet in inconstienta, dar m-a surprins un lucru. Si anume ca nu eram singur. Doi ochi de un ciocolatiu minunat pluteau cu mine in intuneric. Mi-am luat ingerul de mana, si ne-am aventurat impreuna spre necunoscut.
M-am trezit din cauza foamei. Nu mai mancasem de o bucata buna de timp, iar cand m-am asezat prima data la masa, mama, la ordinele tatei, mi-a pus in fata o farfurie cu supa. M-am uitat adormit la ceas. Mai era un sfert de ora pana sa imi sune alarma telefonului.
Am intrat adormit in bucatarie si am cautat ceva prin frigider. Nici eu nu stiu ce cautam mai exact, dar am gasit ceva satisfacator. Un pahar de iaurt danone. Am cautat o lingura printr-un serar al mobilei, m-am asezat la masa si am inceput sa infulec. Nu era chiar micul meu dejun preferat, dar era mai bun decat mancarea gatita de mine sau nimic.
Restul diminetii a trecut ca prin ceata. Am intrat ca de obicei in clasa, dar doi elevi mi-au atras atentia. Stateau in mijlocul clasei, palavragind cu colegii. I-am salutat pe toti, inclusiv pe cei doi colegi noi, si m-am dus langa ingerul meu. Se uita ciudat la fata cea noua. Nu am mai vazut acea privire in ochii ei niciodata. Din cate am auzit o cheama Rosalie. Rose. Asa ii corecta pe toti care ii spuneau numele intreg. La fel ca Bella. Am privit-o mai atent. Parul ei blond-auriu cadea in bucle pana la jumatatea spatelui. Pielea ii era anormal de palida, dar frumoasa. Ochii aurii se miscau cu viteza fulgerului, scanand absolut fiecare miscare din clasa. Baiatul nu era foarte diferit. Parul putin lung, tot blond si tot buclat, pielea la fel de palida, ochii la fel de aurii, poate fiind gemeni, dar se vedea ca nu ii placea toata atentia fetelor care il asaltau. Si ca veni vorba, si Rosalie avea aceeasi problema cu baietii, dar ea se bucura sa fie in centrul atentiei. Am presupus ca facusera schimb de locuri cu Andrei si Nicoleta, pentru ca acestia nu erau prezenti, si nu mai erau locuri pentru acest profil. Am mai privit-o odata pe fata. Era intr-adevar frumoasa, dar nu se compara cu ingerul meu. Diriginta intra grabita pe usa, spunandu-ne ca programul s-a schimbat, si ca vom face acum biologie, apoi chimie, fizica, romana, mate si istorie.
Am plecat cu totii in laboratorul de biologie. Usa era deschisa, iar profesoara ne astepta la catedra cu niste foi pregatite. Abia dupa ce Bella s-a asezat langa mine, am realizat ca Andrei trebuia sa stea cu noi, bancile fiind de cate trei persoane. In schimb, Rosalie veni gratioasa, cu ochii atintiti pe mine, si sa aseza in drapta mea. Eram prins intre Bella si Rosalie. Amandoua se priveau, si am putut sa aud, in mintea mea desigur, cum spun fiecare exact aceleasi cuvinte: “E al meu, asa ca nu te baga!” Avea sa fie o zi foarte lunga.
Am facut repede testul, fiind format numai din intrebari de cenul:”Definiti cele doua tipuri de celule, si spuneti ce stiti despre ele.”, “Ce se intampla cu celula in metafaza.” sau “Enumerati trei organite celulare si descrieti rolul lor in celula.”. A fost atat de usor, incat am terminat cu 15 minute inainte sa se sune de intrare. Rosalie a terminat chiar mai repede. Imi placea de ea, era fata de treaba din cate am putut eu sa imi dau seama, dar nu era ingerul meu. Nu stiu de ce, dar mi-o imaginam pe Rosalie ca pe un inger intunecat. Poate pentru ca era anormal de perfecta? Nu stiu motivul, dar nimeni nu ma putea face sa o las pe Bella mea.
Clopotelul suna, anuntand sfarsitul orei. Toti si-au des testele pe catedra, oftand invinsi. Isi stiau nota, inainte ca testul sa fie corectat. La biologie nimeni nu lua niciodata 10. Noua era cea mai mare nota pe care o acorda profesoara asta. Si ma calca pe nervi. Sigur aveam sa iau 9. Oare ce nota vor lua noii elevi?
Am iesit din laboratorul de biologie, impreuna cu ingerul meu. Simteam o atractie deosebita pentru ea,insa momentan nu stiam ce. Era ceva frumos, ceva pur.
Am mers amandoi pana la urmatoarea ora. Adoram sa fiu in preajma ei, imi dadea senzatia de libertate.
Urmatoarele doua ore au decurs foarte bine. Of, bine. Au decurs foarte bine ca din cauza ca am stat ambele ore uitandu-ma la ingerul de langa mine. Era… fascinant pentru mine. Cu toata prudenta mea, Bella m-a prins de cateva ori uitandu-ma la ea, dar asta nu a fost o problema.
Cand am intrat in cantina, Roxana, Valeriu si Denis deja ne astepta la masa noastra obisnuita. Mi-am luat o pizza si am plecat dupa Bella spre ei. Desi Bella nu vroia sa spuna, stiam ca ceva o deranja.
Ne-am asezat la masa in liniste, in fata lui Rox si a celorlalti.
-Deci, ce e cu privirile astea triste? intreba Rox.
Nu am raspuns. De fapt, nici nu stiam ce sa ii spun. Nici eu nu prea stiam multe despre tacerea Bellei.
-Deci? intreba ea din nou.
-Sa inteleg ca e secret? spuse Denis dupa care o imbratisa pe Roxana.
Ceva imi scapa mie pe aici. Ei erau impreuna si nu stiu eu? Dar nu am mai avut timp sa intreb, pentru ca o voce melodiasa se auzi din spatele meu.
-Putem sa stam cu voi?
Cand m-am intors sa vad cine este, am observat-o pe fata de la ora de biologie, Rose. In dreapta ei era Jasper, cred, fratele ei.
Roxana nu a mai stat pe ganduri si ii spuse:
-Sigur!
Bella s-a incordat langa mine,acest lucru demonstrand ca nu prea o placea pe noua eleva.
-Eu sunt Rosalie Hale, dar prefer Rose. spuse Rose cu o privire ce trebuia sa fie seducatoare, insa cu mine nu prea mergea.
-Eu sunt Jasper Hale, dar imi puteti spune Jazz.
-Buna! am spus. Eu sunt Edward Cullen.
-Eu sunt Bella. a spus ingerul de langa mine.
Si dupa aceea si ceilalti s-au prezentat.
-Incantata! a spus Rose cu un zambet.
-Si noi. am spus noi in cor.
Toata pauza de pranz Bella nu a mai vorbit cu mine, de fapt, nu a mai vorbit cu nimeni. Parca era un zombie. Nici nu s-a atins de pizza ei.
Cand clopotelul a sunat, si m-am indreptat spre iesirea din cantina.
Urmatoarea ora: Fizica. Bleah! Vroiam sa chilesc la ora asta, dar asta il va supara pe tata, din nou, si am sa mai primesc inca o pedeapsa. Cred ca deja imi patasem reputatia de baiat perfect cu note maxime. Eh, asta e! Cu siguranta daca as mai fi inca o data in asemenea situatie, as face la fel. De fapt, acum ca stau sa ma gandesc mai bine, nu a fost vina mea. Eu doar m-am aparat de animalul de Black.
Dupa ce plictisitoarele ulime doua ore s-au terminat, ma indreptam spre iesirea din scoala.
Cand am iesit pe usa mare, am vazut masina tatei in parcare. Cand m-am apropiat am vazut ca mama statea langa portiera soferului.
-Ce faci aici? am intrebat.
-Corectie! Ce facem aici. a tipat Alice si a scos capul pe geamul din spate al masini.
Sperietura a fost asa de mare, incat am crezut ca imi va sari inima din piept.
-Bine, bine! Ce cautati aici? am intrebat din nou.
-Tatal tau mi-a spus sa vin sa te iau de la liceu pentru ca nu esti in conditi bune sa vii singur. a spus mama.
Nu am mai spus nimic. Doar m-am urcat in scaunul pasagerului.